Treceți la conținutul principal

Meritat, DA. Suficient, NU!

”Au existat cetăţeni români care au aşteptat foarte mult şi care nu au putut vota. Este inacceptabil, mi-am cerut scuze, am plătit preţul politic pentru asta, e un preţ meritat.”

Afirmație făcută de primul-ministru, Victor Ponta, de la tribuna Camerei Deputaților.

Acest personaj, sinistru în aroganța lui, recunoaște că a mâncat usturoi, dar după s-a spălat pe dinți așa că gurița-i nu prea pute.

Păi nu-i chiar așa, că dacă te speli doar cu apă de ploaie mirosul nu dispare, ba chiar se accentuează.

Demisiile celor doi miniștri de externe au fost apă de ploaie. În calitate de șef al executivului trebuia, dacă persoanele direct responsabile nu-și făceau treaba, să intervină și să întreprindă toate demersurile pentru a reglementa situația. Dar ... era în campanie așa că n-avea vreme de mărunțișuri.

Nu poți să fii și jucător și arbitru si organizator ... și să spui că n-ai nici o vină când lucrurile merg prost.

Din aceste motive mă adresez direct ”domniei voastre”:

Domnule Victor Ponta, prețul politic plătit este meritat dar nu și suficient. Demisia este singurul gest pe care-l puteți face, pentru a arăta că regretați cu adevărat cele întâmplate.

Și, domnule prim plagiator, îndrăznesc să vă aduc aminte că în 2012 a fost votat USL, adică PSD+PNL+... și NU PSD+..., chiar dacă acum încercați să ne aburiți cu marioneta numită Tăriceanu PLR.

Îmi , și ne, jigniți inteligența domnule Victor Ponta!

Dacă sunteți atât de sigur că sunteți continuatorul USL-ului vă invit să faceți chemarea la urne! Promit că voi merge să votez.

Fără pic de stimă,
Un simplu cetățean român cu drept de vot,
Eddy Anghel
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre vârstă, luciditate și țintele greșite

  Se poartă noul curent: evangheliștii lucidității după 50+. Oameni care au descoperit, brusc, secretul tinereții profesionale — fix atunci când se îndreaptă către garanția biologică. Deodată, predică: „Faceți sport, mergeți la cosmetică, învățați AI, nu vă plângeți!” În traducere liberă: pretindeți că nu îmbătrâniți, ca să nu ne incomodați vizual. Desigur, e doar o formă de anxietate împachetată în coaching. Sub masca lucidității se ascunde frica de a cădea în derizoriu . „Eu nu sunt ca ceilalți bătrâni” devine mantra celor care se luptă cu oglinda, nu cu lumea. Trăim o epocă în care luciditatea e tratată ca un produs cosmetic . Se aplică zilnic, în doze mici, ca să mascheze îndoiala. „Eu spun lucrurilor pe nume”, zic ei — dar tonul trădează mai multă furie decât claritate. Pentru unii, realismul e doar eleganța fricii . A fi „tânăr” a devenit o virtute morală, aproape un certificat de superioritate etică. Tânărul greșește... așa crește. Seniorul greșește... devine s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

De ce onorăm infamii?

  M-am tot gândit ce să scriu ca prim articol pe blogul personal după 11 ani de pauză. Acum am avut de ales intre doua subiecte: Unul referitor la o solicitare către Vodafone , care este iarăși cu strigături și al cărei deznodământ aștept să îl am în următoarele zile. Al 2-lea este un subiect politic. Nu aș fi vrut să fie nici unul din aceste subiecte, dar mă doare mai tare cel politic. În urmă cu câteva zile a murit Ion Iliescu . Principalul si foarte controversatul expozant al Stângii în România , în fapt continuatorul ideilor comuniste și întemeietorul FSN/PSDR/PSD . M-am poziționat întotdeauna împotriva lui iliescu și al urmașilor lui. În 1990 am purtat cu mândrie insigna de “G olan”, așa cum ne-a botezat tovarășul iliescu, pe cei care protestam în Piața Universității și asupra cărora a asmuțit minierii . Acțiunile lui iliescu, din perioada revoluției, din perioada Pieții Universității și din perioada mineriadei nu au fost judecate în cei 35 de ani scurși de atun...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe