Treceți la conținutul principal

Meritat, DA. Suficient, NU!

”Au existat cetăţeni români care au aşteptat foarte mult şi care nu au putut vota. Este inacceptabil, mi-am cerut scuze, am plătit preţul politic pentru asta, e un preţ meritat.

Afirmație făcută de primul-ministru, Victor Ponta, de la tribuna Camerei Deputaților.

Acest personaj, sinistru în aroganța lui, recunoaște că a mâncat usturoi, dar după s-a spălat pe dinți așa că gurița-i nu prea pute.

Păi nu-i chiar așa, că dacă te speli doar cu apă de ploaie mirosul nu dispare, ba chiar se accentuează.

Demisiile celor doi miniștri de externe au fost apă de ploaie. În calitate de șef al executivului trebuia, dacă persoanele direct responsabile nu-și făceau treaba, să intervină și să întreprindă toate demersurile pentru a reglementa situația. Dar ... era în campanie așa că n-avea vreme de mărunțișuri.

Nu poți să fii și jucător și arbitru si organizator ... și să spui că n-ai nici o vină când lucrurile merg prost.

Din aceste motive mă adresez direct ”domniei voastre”:

Domnule Victor Ponta, prețul politic plătit este meritat dar nu și suficient. Demisia este singurul gest pe care-l puteți face, pentru a arăta că regretați cu adevărat cele întâmplate.

Și, domnule prim plagiator, îndrăznesc să vă aduc aminte că în 2012 a fost votat USL, adică PSD+PNL+... și NU PSD+..., chiar dacă acum încercați să ne aburiți cu marioneta numită Tăriceanu PLR.

Îmi , și ne, jigniți inteligența domnule Victor Ponta!

Dacă sunteți atât de sigur că sunteți continuatorul USL-ului vă invit să faceți chemarea la urne! Promit că voi merge să votez.

Fără pic de stimă,
Un simplu cetățean român cu drept de vot,
Eddy Anghel

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre vârstă, luciditate și țintele greșite

  Se poartă noul curent: evangheliștii lucidității după 50+. Oameni care au descoperit, brusc, secretul tinereții profesionale — fix atunci când se îndreaptă către garanția biologică. Deodată, predică: „Faceți sport, mergeți la cosmetică, învățați AI, nu vă plângeți!” În traducere liberă: pretindeți că nu îmbătrâniți, ca să nu ne incomodați vizual. Desigur, e doar o formă de anxietate împachetată în coaching. Sub masca lucidității se ascunde frica de a cădea în derizoriu . „Eu nu sunt ca ceilalți bătrâni” devine mantra celor care se luptă cu oglinda, nu cu lumea. Trăim o epocă în care luciditatea e tratată ca un produs cosmetic . Se aplică zilnic, în doze mici, ca să mascheze îndoiala. „Eu spun lucrurilor pe nume”, zic ei — dar tonul trădează mai multă furie decât claritate. Pentru unii, realismul e doar eleganța fricii . A fi „tânăr” a devenit o virtute morală, aproape un certificat de superioritate etică. Tânărul greșește... așa crește. Seniorul greșește... devine s...

Testând limitele inteligenței artificiale / Testing the Limits of Artificial Intelligence

  Testând limitele inteligenței artificiale Despre limitele instrumentelor digitale și răbdarea umană _(Versiunea în limba engleză se află mai jos / The English version follows below)_ Versiunea în română De ceva vreme, testez inteligența artificială (AI) din curiozitate, dar și dintr-o dorință sinceră de a înțelege cât de departe poate merge acest instrument în a înlocui sau completa munca unui om. M-am gândit să îi dau o provocare reală: traducerea unei fișe de convenții de Bridge — un document tehnic, cu jargon specific, logică proprie și expresii care cer o înțelegere comună între parteneri, nu o simplă traducere literală. Rezultatul? O conversație care a durat mai bine de două zile. Am încercat toate combinațiile posibile: explicații pas cu pas, corecturi, clarificări, sugestii de termeni. AI-ul a fost politicos, convingător și... adesea greșit. Îi explicam că ‘ Stayman ’ nu e un substantiv comun, că ‘ cue-bid ’ nu se traduce, că ‘ forcing to game ’ nu înseamnă ‘for...

📩 Când #OpenToWork devine #OpenToScam

📩 Când #OpenToWork devine #OpenToScam De mult voiam să ating subiectul ăsta. L-am tot amânat, considerând că e doar o neplăcere trecătoare. Dar astăzi am atins un prag de insuportabilitate — unul în care simți că trebuie spus lucrurilor pe nume. De fiecare dată când postez ceva cu #OpenToWork , începe o avalanșă de mesaje private. Oameni care „au o oportunitate perfectă pentru mine”, „colaborează cu clienți globali” sau „recrutează urgent pentru roluri strategice”. Sună promițător — până citești mai atent. Job description-uri incomplete . Titluri inventate. Salarii disproporționate . Și, invariabil, apare momentul în care „trebuie” să vorbesc cu altcineva care mă poate „ajuta” să-mi îmbunătățesc CV-ul — contra cost, bineînțeles. 🎭 Rețeta clasică a scam-ului de LinkedIn E un scenariu aproape teatral: Lingușeală la început („profilul tău e impresionant”) Urgență falsă („clientul are nevoie imediat”) Redirecționare „de încredere” către o altă persoană Totul împachetat î...