Se poartă noul curent: evangheliștii lucidității după 50+. Oameni care au descoperit, brusc, secretul tinereții profesionale — fix atunci când se îndreaptă către garanția biologică. Deodată, predică: „Faceți sport, mergeți la cosmetică, învățați AI, nu vă plângeți!” În traducere liberă: pretindeți că nu îmbătrâniți, ca să nu ne incomodați vizual. Desigur, e doar o formă de anxietate împachetată în coaching. Sub masca lucidității se ascunde frica de a cădea în derizoriu . „Eu nu sunt ca ceilalți bătrâni” devine mantra celor care se luptă cu oglinda, nu cu lumea. Trăim o epocă în care luciditatea e tratată ca un produs cosmetic . Se aplică zilnic, în doze mici, ca să mascheze îndoiala. „Eu spun lucrurilor pe nume”, zic ei — dar tonul trădează mai multă furie decât claritate. Pentru unii, realismul e doar eleganța fricii . A fi „tânăr” a devenit o virtute morală, aproape un certificat de superioritate etică. Tânărul greșește... așa crește. Seniorul greșește... devine s...
Cafeaua și tutunul nu calmează, însă lipsa lor enervează