Eddy - pur și simplu

  Când eram programator, aveam o formulare pe care o repetam destul de des: „Calculatorul nu face ce vrei tu. Face ceea ce îi spui tu.” Era o explicație simplă pentru situațiile în care programul făcea impecabil ceva complet greșit. Calculatorul nu avea nicio vină. Executa exact instrucțiunile primite. Problema era că între ceea ce aveam eu în minte și ceea ce îi spusesem efectiv exista o diferență. Uneori de un caracter. Alteori de logică. Rezultatul putea fi perfect corect din punctul de vedere al calculatorului și complet inutil din punctul meu de vedere. Au trecut anii, iar astăzi lucrăm tot mai mult cu inteligența artificială. Doar că vechea regulă nu mai este suficientă. Aș reformula-o astfel: „AI-ul face ceea ce îi spui, dar încearcă și să înțeleagă ce ai vrut de fapt. Iar uneori face mai mult decât voiai.” Și tocmai aici apare diferența esențială. De la executare la interpretare Programarea clasică te obliga la precizie. Dacă voiai A, trebuia să îi explici calculatorului cu...

Copilul cu multe moașe rămâne cu buricul netăiat. Englezii spun, mai gospodărește: too many cooks spoil the broth . În proiecte, problema nu este că sunt prea mulți oameni. În proiectele complexe chiar ai nevoie de mulți oameni. Business, IT, furnizori, consultanți, arhitecți, operațional, risc, conformitate, project management, decizie. Problema apare când sunt prea mulți oameni care controlează munca și prea puțini oameni care produc ceva. Mai ales când cei care controlează devin mai mulți, mai vocali și mai puternici decât cei care produc. Atunci proiectul începe să confunde controlul cu progresul. Și, de aici, lucrurile devin aproape artistice. Avem ședințe. Avem minute. Avem liste de acțiuni. Avem statusuri. Avem follow-up-uri. Avem escaladări. Avem reveniri. Avem „hai să mai aliniem o dată”. Ce nu avem, uneori, este închiderea subiectului. Să știm unde suntem e bine ... nu și suficient. După „unde suntem” trebuie să urmeze ceva concret: ce lipsește, cine decide, ce se închide, ce...

  Despre analiză, responsabilitate și tentația de a lipi etichete acolo unde ar trebui să existe discernământ Apare tot mai des întrebarea: dacă folosim AI într-un material, trebuie să spunem asta? Întrebarea este legitimă. Doar că, pusă așa, riscă să ducă foarte repede într-o zonă comodă și nu neapărat utilă: lipim o etichetă pe orice și considerăm că am rezolvat problema. „AI-generated”. „AI-assisted”. „Scris cu ajutorul AI”. Sună responsabil. Nu întotdeauna este. Uneori este doar o formă elegantă de a muta discuția din zona care contează cu adevărat. Nu dacă a fost folosit un instrument, ci cine a gândit, verificat și asumat rezultatul. În activitatea de analiză, AI-ul poate fi foarte util. Poate ajuta la structurare, reformulare, comparații, sinteze, verificări de coerență sau identificarea unor puncte slabe. Poate ordona material brut, poate propune o formă mai clară, poate scoate la suprafață întrebări pe care, în grabă, le-ai fi putut rata. Poate pune ordine în haos. Uneori ...

  Se poartă noul curent: evangheliștii lucidității după 50+. Oameni care au descoperit, brusc, secretul tinereții profesionale — fix atunci când se îndreaptă către garanția biologică. Deodată, predică: „Faceți sport, mergeți la cosmetică, învățați AI, nu vă plângeți!” În traducere liberă: pretindeți că nu îmbătrâniți, ca să nu ne incomodați vizual. Desigur, e doar o formă de anxietate împachetată în coaching. Sub masca lucidității se ascunde frica de a cădea în derizoriu . „Eu nu sunt ca ceilalți bătrâni” devine mantra celor care se luptă cu oglinda, nu cu lumea. Trăim o epocă în care luciditatea e tratată ca un produs cosmetic . Se aplică zilnic, în doze mici, ca să mascheze îndoiala. „Eu spun lucrurilor pe nume”, zic ei — dar tonul trădează mai multă furie decât claritate. Pentru unii, realismul e doar eleganța fricii . A fi „tânăr” a devenit o virtute morală, aproape un certificat de superioritate etică. Tânărul greșește... așa crește. Seniorul greșește... devine s...

📩 Când #OpenToWork devine #OpenToScam De mult voiam să ating subiectul ăsta. L-am tot amânat, considerând că e doar o neplăcere trecătoare. Dar astăzi am atins un prag de insuportabilitate — unul în care simți că trebuie spus lucrurilor pe nume. De fiecare dată când postez ceva cu #OpenToWork , începe o avalanșă de mesaje private. Oameni care „au o oportunitate perfectă pentru mine”, „colaborează cu clienți globali” sau „recrutează urgent pentru roluri strategice”. Sună promițător — până citești mai atent. Job description-uri incomplete . Titluri inventate. Salarii disproporționate . Și, invariabil, apare momentul în care „trebuie” să vorbesc cu altcineva care mă poate „ajuta” să-mi îmbunătățesc CV-ul — contra cost, bineînțeles. 🎭 Rețeta clasică a scam-ului de LinkedIn E un scenariu aproape teatral: Lingușeală la început („profilul tău e impresionant”) Urgență falsă („clientul are nevoie imediat”) Redirecționare „de încredere” către o altă persoană Totul împachetat î...

  Testând limitele inteligenței artificiale Despre limitele instrumentelor digitale și răbdarea umană _(Versiunea în limba engleză se află mai jos / The English version follows below)_ Versiunea în română De ceva vreme, testez inteligența artificială (AI) din curiozitate, dar și dintr-o dorință sinceră de a înțelege cât de departe poate merge acest instrument în a înlocui sau completa munca unui om. M-am gândit să îi dau o provocare reală: traducerea unei fișe de convenții de Bridge — un document tehnic, cu jargon specific, logică proprie și expresii care cer o înțelegere comună între parteneri, nu o simplă traducere literală. Rezultatul? O conversație care a durat mai bine de două zile. Am încercat toate combinațiile posibile: explicații pas cu pas, corecturi, clarificări, sugestii de termeni. AI-ul a fost politicos, convingător și... adesea greșit. Îi explicam că ‘ Stayman ’ nu e un substantiv comun, că ‘ cue-bid ’ nu se traduce, că ‘ forcing to game ’ nu înseamnă ‘for...

  M-am tot gândit ce să scriu ca prim articol pe blogul personal după 11 ani de pauză. Acum am avut de ales intre doua subiecte: Unul referitor la o solicitare către Vodafone , care este iarăși cu strigături și al cărei deznodământ aștept să îl am în următoarele zile. Al 2-lea este un subiect politic. Nu aș fi vrut să fie nici unul din aceste subiecte, dar mă doare mai tare cel politic. În urmă cu câteva zile a murit Ion Iliescu . Principalul si foarte controversatul expozant al Stângii în România , în fapt continuatorul ideilor comuniste și întemeietorul FSN/PSDR/PSD . M-am poziționat întotdeauna împotriva lui iliescu și al urmașilor lui. În 1990 am purtat cu mândrie insigna de “G olan”, așa cum ne-a botezat tovarășul iliescu, pe cei care protestam în Piața Universității și asupra cărora a asmuțit minierii . Acțiunile lui iliescu, din perioada revoluției, din perioada Pieții Universității și din perioada mineriadei nu au fost judecate în cei 35 de ani scurși de atun...