Treceți la conținutul principal

Postări

Despre vârstă, luciditate și țintele greșite

  Se poartă noul curent: evangheliștii lucidității după 50+. Oameni care au descoperit, brusc, secretul tinereții profesionale — fix atunci când se îndreaptă către garanția biologică. Deodată, predică: „Faceți sport, mergeți la cosmetică, învățați AI, nu vă plângeți!” În traducere liberă: pretindeți că nu îmbătrâniți, ca să nu ne incomodați vizual. Desigur, e doar o formă de anxietate împachetată în coaching. Sub masca lucidității se ascunde frica de a cădea în derizoriu . „Eu nu sunt ca ceilalți bătrâni” devine mantra celor care se luptă cu oglinda, nu cu lumea. Trăim o epocă în care luciditatea e tratată ca un produs cosmetic . Se aplică zilnic, în doze mici, ca să mascheze îndoiala. „Eu spun lucrurilor pe nume”, zic ei — dar tonul trădează mai multă furie decât claritate. Pentru unii, realismul e doar eleganța fricii . A fi „tânăr” a devenit o virtute morală, aproape un certificat de superioritate etică. Tânărul greșește... așa crește. Seniorul greșește... devine s...

📩 Când #OpenToWork devine #OpenToScam

📩 Când #OpenToWork devine #OpenToScam De mult voiam să ating subiectul ăsta. L-am tot amânat, considerând că e doar o neplăcere trecătoare. Dar astăzi am atins un prag de insuportabilitate — unul în care simți că trebuie spus lucrurilor pe nume. De fiecare dată când postez ceva cu #OpenToWork , începe o avalanșă de mesaje private. Oameni care „au o oportunitate perfectă pentru mine”, „colaborează cu clienți globali” sau „recrutează urgent pentru roluri strategice”. Sună promițător — până citești mai atent. Job description-uri incomplete . Titluri inventate. Salarii disproporționate . Și, invariabil, apare momentul în care „trebuie” să vorbesc cu altcineva care mă poate „ajuta” să-mi îmbunătățesc CV-ul — contra cost, bineînțeles. 🎭 Rețeta clasică a scam-ului de LinkedIn E un scenariu aproape teatral: Lingușeală la început („profilul tău e impresionant”) Urgență falsă („clientul are nevoie imediat”) Redirecționare „de încredere” către o altă persoană Totul împachetat î...

Testând limitele inteligenței artificiale / Testing the Limits of Artificial Intelligence

  Testând limitele inteligenței artificiale Despre limitele instrumentelor digitale și răbdarea umană _(Versiunea în limba engleză se află mai jos / The English version follows below)_ Versiunea în română De ceva vreme, testez inteligența artificială (AI) din curiozitate, dar și dintr-o dorință sinceră de a înțelege cât de departe poate merge acest instrument în a înlocui sau completa munca unui om. M-am gândit să îi dau o provocare reală: traducerea unei fișe de convenții de Bridge — un document tehnic, cu jargon specific, logică proprie și expresii care cer o înțelegere comună între parteneri, nu o simplă traducere literală. Rezultatul? O conversație care a durat mai bine de două zile. Am încercat toate combinațiile posibile: explicații pas cu pas, corecturi, clarificări, sugestii de termeni. AI-ul a fost politicos, convingător și... adesea greșit. Îi explicam că ‘ Stayman ’ nu e un substantiv comun, că ‘ cue-bid ’ nu se traduce, că ‘ forcing to game ’ nu înseamnă ‘for...

De ce onorăm infamii?

  M-am tot gândit ce să scriu ca prim articol pe blogul personal după 11 ani de pauză. Acum am avut de ales intre doua subiecte: Unul referitor la o solicitare către Vodafone , care este iarăși cu strigături și al cărei deznodământ aștept să îl am în următoarele zile. Al 2-lea este un subiect politic. Nu aș fi vrut să fie nici unul din aceste subiecte, dar mă doare mai tare cel politic. În urmă cu câteva zile a murit Ion Iliescu . Principalul si foarte controversatul expozant al Stângii în România , în fapt continuatorul ideilor comuniste și întemeietorul FSN/PSDR/PSD . M-am poziționat întotdeauna împotriva lui iliescu și al urmașilor lui. În 1990 am purtat cu mândrie insigna de “G olan”, așa cum ne-a botezat tovarășul iliescu, pe cei care protestam în Piața Universității și asupra cărora a asmuțit minierii . Acțiunile lui iliescu, din perioada revoluției, din perioada Pieții Universității și din perioada mineriadei nu au fost judecate în cei 35 de ani scurși de atun...

Meritat, DA. Suficient, NU!

”Au existat cetăţeni români care au aşteptat foarte mult şi care nu au putut vota. Este inacceptabil, mi-am cerut scuze, am plătit preţul politic pentru asta, e un preţ meritat. ” Afirmație făcută de primul-ministru, Victor Ponta, de la tribuna Camerei Deputaților. Acest personaj, sinistru în aroganța lui, recunoaște că a mâncat usturoi, dar după s-a spălat pe dinți așa că gurița-i nu prea pute. Păi nu-i chiar așa, că dacă te speli doar cu apă de ploaie mirosul nu dispare, ba chiar se accentuează. Demisiile celor doi miniștri de externe au fost apă de ploaie. În calitate de șef al executivului trebuia, dacă persoanele direct responsabile nu-și făceau treaba, să intervină și să întreprindă toate demersurile pentru a reglementa situația. Dar ... era în campanie așa că n-avea vreme de mărunțișuri. Nu poți să fii și jucător și arbitru si organizator ... și să spui că n-ai nici o vină când lucrurile merg prost. Din aceste motive mă adresez d...

Vă rog ... un pas în spate!

Motto “De ce sunt la referendum pentru DEMITERE - parafrazându-l pe Ion Creangă în Amintiri din copilărie ... "am fost şi eu un boţ cu ochi, o bucata de humă însufleţită, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut." Dar şi spoliat, minţit, furat pe faţă, luat în derâdere şi desconsiderat de Băsescu şi PD(minus)L-işti aşa ca anul acesta şi în ultimii ani, de când sunt, niciodată n-am fost! ” Asta era starea mea postată pe Facebook în data de 9 iulie 2012. Mi-ar plăcea să spun ca astăzi PD(minus)L este istorie. Din păcate nu o pot face. Aproape toți cei care mi-au oripilat bunul simț, în acea perioadă, astăzi se ascund sub poalele noului PNL. Dacă n-ar sta la vedere ar mai fi cum ar mai fi, dar nu, ei se zbat să iasă la suprafață și să acapareze din nou totul. Spre norocul nostru, dar și al lor, în campanie au fost cvasi-inexistenți, așa ca noul nostru președinte, dl. Klaus Iohann...

Euforia a trecut. Părerile curg!

Văd tot felul de solicitări, mandate exprese – indicații imperative și trageri de urechi, curgând valuri, valuri, către Președintele ales – dl. Klaus Iohannis. “Să nu ne dezamăgiți”, ”Nu există negociere și jumătăți de măsură”,”Respectați justiția”,”Nu schimbati PSD cu PNL (PDL)”,”Nimeni din clasa politică să nu se întoarcă la putere”, etc. și etc. Se uită, în toate acestea, că președintele nu este nici puterea legiuitoare, nici cea executivă și, pentru a putea realiza ceva, ar trebui ca atât executivul cât și legislativul să fie apropiate, nu supuse, viziunii priorităților prezidențiale. Vă întreb, într-o coabitare, cât credeți că s-ar putea realiza? Ce șanse ar fi să depășească, pe plan intern “ umilul” rol de mediator? Pe plan extern este altceva, că politica externă este în apanajul direct. Pentru a căuta un răspuns, la cele de mai sus, vă propun să judecăm “la rece” și să vedem d e ce au iesit 1.200.000 de români, de obicei  “nevotanți” la vot? Două răspuns...