Când eram programator, aveam o formulare pe care o repetam destul de des: „Calculatorul nu face ce vrei tu. Face ceea ce îi spui tu.” Era o explicație simplă pentru situațiile în care programul făcea impecabil ceva complet greșit. Calculatorul nu avea nicio vină. Executa exact instrucțiunile primite. Problema era că între ceea ce aveam eu în minte și ceea ce îi spusesem efectiv exista o diferență. Uneori de un caracter. Alteori de logică. Rezultatul putea fi perfect corect din punctul de vedere al calculatorului și complet inutil din punctul meu de vedere. Au trecut anii, iar astăzi lucrăm tot mai mult cu inteligența artificială. Doar că vechea regulă nu mai este suficientă. Aș reformula-o astfel: „AI-ul face ceea ce îi spui, dar încearcă și să înțeleagă ce ai vrut de fapt. Iar uneori face mai mult decât voiai.” Și tocmai aici apare diferența esențială. De la executare la interpretare Programarea clasică te obliga la precizie. Dacă voiai A, trebuia să îi explici calculatorului cu...
Cafeaua și tutunul nu calmează, însă lipsa lor enervează