Văd tot felul de solicitări, mandate exprese – indicații
imperative și trageri de urechi, curgând valuri, valuri, către Președintele
ales – dl. Klaus Iohannis.
“Să nu ne dezamăgiți”, ”Nu există negociere și
jumătăți de măsură”,”Respectați justiția”,”Nu schimbati PSD cu PNL (PDL)”,”Nimeni
din clasa politică să nu se întoarcă la putere”, etc. și etc.
Se uită, în toate acestea, că președintele nu este
nici puterea legiuitoare, nici cea executivă și, pentru a putea realiza ceva,
ar trebui ca atât executivul cât și legislativul să fie apropiate, nu supuse, viziunii
priorităților prezidențiale.
Vă întreb, într-o coabitare, cât credeți că s-ar
putea realiza? Ce șanse ar fi să depășească, pe plan intern “umilul” rol de mediator? Pe plan extern
este altceva, că politica externă este în apanajul direct.
Pentru a căuta un răspuns, la cele de mai sus, vă
propun să judecăm “la rece” și să vedem de ce au iesit 1.200.000 de români, de obicei “nevotanți” la vot?
Două răspunsuri sunt instantanee. Primul este
legat de ce s-a întâmplat la secțiile de votare din străinătate, dar și cele
din complexele studențești. Al doilea este legat de campania deșănțată (vezi
lansarea candidatului PSD, implicarea preoților în campanie, etc.) și împânzită
de minciuni (fluturașii cu tăierea pensiilor, atacurile mincinoase la adresa
lui Klaus Iohannis, etc.) dusă de PSD. Trec peste ele, nu fără a sublinia că au
avut rol decisiv pentru mobilizarea electoratului, producerea “valului” schimbării.
Un al treilea răspuns, în viziunea mea cel mai
important, este că ... au avut o alternativă viabilă, respectiv Klaus Iohannis.
Iar această alternativă putea să nu existe și V.V. Ponta ar fi fost președinte.
Sau un altul/alta, dar la mustață și totuși greu de crezut.
Se clamează acum că nu pentru a veni “noul PNL” la putere a fost votat Iohannis.
Într-o mare proporție adevărat, dar fără ACL(noul PNL) ar mai fi fost
posibil? Eu sunt convins că nu.
N-ar mai fi fost 14 candidați la președenție, ci
15, iar voturile în primul tur n-ar mai fi avut configurația 40-30-...-5-5-4....
Ar fi fost cam asa 40-...-14-14-6-6-5... sau 40-...-10-10-10-5-5... (dacă ar fi
candidat Cristian Diaconescu, nu Lenuța), oricum undeva pe acolo.
Cel de pe locul doi ar fi fost în minus nu cu 10
procente, ci cu peste 20 de procente. Ar fi fost “în joc” Klaus Iohannis, Cătălin Predoiu, Cristian Diaconescu (dacă...) și,
cu mai puține șanse, Călin Popescu-Tăriceanu.
Vă rog să vă întrebați dacă ar mai fi fost
posibilă răsturnarea scorului. De asemenea merg pe varianta NU.
Să presupunem că, și în configurația asta, în
primul tur ar fi fost fost cozi la secțiile de votare din diasporă și din
căminele studențești. Corlățeanu și-ar fi dat demisia și înlocuit tot de
Meleșcanu, care n-ar fi luat alte măsuri. Emoția ar fi fost aceeași, dar ...
Dar contracandidatul lui Victor Viorel Ponta ar fi
plecat cu un handicap de cel puțin 20 de procente. Puternic demotivațional
pentru “nevotantii” care au făcut diferența pe 16. La o asemenea
diferență mobilizarea românilor din diaspora ar fi fost la un nivel mult redus.
Ar fi fost cozi și în turul doi, dar mult mai mici și toți ar fi apucat să
voteze. N-ar mai fi pus mâna pe telefoane sâ-și mobilizeze familia și prieteni
să iasă la vot.
Asta dacă aveau
o alternativă viabilă, adică tot Klaus Iohannis sau Cristian Diaconescu (dacă…)
sau Cătălin Predoiu. Prezența ar fi fost, în cel mai bun caz, undeva la 58%. Varianta
Călin Popescu Tăriceanu în turul second ar fi dus la o prezență la urne sub 50%.
La o asemenea
diferență PSD n-ar mai fi făcut atâtea greșeli în campanie. Ar fi fost una mult
mai curată iar ei relaxați și învingători.
Victor Viorel
Ponta ar fi defilat triumfalist și ar fi încheiat campania cu o altă manifestație
de prost gust pe Stadionul Național Lia Manoliu. Și ar fi fost vai de noi.
Așa că să-i dăm
cezarului ce este al cezarului și să recunoaștem că fără crearea ACL acum eram
în budă. Una adâncă și gros mocirloasă.
De aceea mi-ar
plăcea să văd că noul PNL va prelua pe căi democratice puterea. Adică fără
racolări de traseiști politici și alte manevre de care ne-am săturat în ultimii
10 ani.
Ce mi-ar plăcea
și mai mult ar fi ca “toți oamenii
președintelui marinar” să stea în banca lor și șă nu ne oripileze cu
ministeriabili gen Blaga, Boc, Videanu, I(n)gași &co. Să găsească, în cele
două componente, acei oameni care n-au o imagine pătată și care par, prin
structură, mai incoruptibili. Să-i promoveze atât în structurile de partid cât
și în cele executive, când va fi cazul.
Și, nu în
ultimul rând, să ne demonstreze că “noul PNL” nu reîntregește FSN-ul … că nu
s-a împlinit visul lui Ion Iliescu. Dar despre asta … poate mâine.
Hai să-l lăsăm
pe Klaus Iohannis să facă tot ce-i stă în putere, în scurtul timp rămas până la
depunerea jurământului și începerea mandatului, pentru a reforma noul PNL și,
ulterior, să-l ajutăm să aibă o putere legislativă și executivă cu care să
poată clădi.
Depinde tot de
noi și doar de noi. Nu mai este un primar care să-i trimită la pregătire sau
să-i poată schimba pe cei neperformanți. Va fi nevoit să lucreze cu materialul
clientului. Iar clientul suntem NOI!
O zi plăcută vă
doresc,
Eddy Anghel
Multumesc pentru postare!
RăspundețiȘtergere