Hoţii strigă ... "Hoţii"!

În decembrie 2008 PNL a refuzat o alianţă cu PD(minus)L, cunoscând pe propria piele duplicitatea şefului său de facto, Traian Băsescu, în lipsa singurei garanţii care ar fi asigurat o înţelegere corectă ... postul de prim-ministru.

PSD a pus "botul" şi în 2009 şi-a luat marea ţeapă! Ce-am mai râs atunci.

Ce a urmat după poate fi încadrat doar în istoria cea mai neagră a ultimilor 22 de ani.

PDL a intrat cu tractorul dotat cu cilindrul compactor în toate structurile democratice, a schimbat raportul de forţe în parlament, cel mai probabil prin şantaje de ultimă speţă şi oferirea de posturi unor arivişti, creând şi girând un partid nevalidat prin vot popular, eludând astfel voinţa electoratului.

Sigur, se poate face mult bla, bla pe tema asta. Pe de o parte că a fost uninominal şi că nu conta partidul ci doar omul, pe de altă parte că a contat partidul şi nu omul. Susţin varianta a doua pentru simplul motiv că, prin redistribuire, au intrat în parlament şi oameni clasaţi pe poziţiile a doua sau chiar a treia în preferinţele electoratului. Un alt argument este că dacă la alegerile locale candidaţii de obicei sunt mai cunoscuţi în comunitate, la alegerile parlamentare nu este aşa.

Ce a urmat a fost schimbarea la vârf în toate instituţiile cheie din stat şi numirea unor oameni care să joace cum le cântă Băsescu. Aproape toate numirile au fost înconjurate de scandaluri, referitoare ba la modul în care s-a făcut numirea (vezi numirea unuia din judecătorii de la Curtea Constituţională, unde votul valabil a tot fost anulat până a ieşit cine a vrut PD-ul), ba la caracterul şi trecutul persoanei care a fost numită.

Cu astfel de numiri s-ar putea scrie un roman mai voluminos decât Regii blestemaţi al lui Maurice Druon.

Culmea este că protestele din partea societăţii civile au fost într-atât de palide încât mă întrebam dacă nu cumva eu sunt cel care o ia razna.

Astăzi Băsescu aflat  în pragul suspendării se plânge că n-are destul timp să-şi pregătească o abordare punct cu punct. Ar fi trebuit să o aibă pregătită din timp, după fiecare potlogărie făcută să-şi fi scris câteva cuvinte care să-l spele de păcate.

Dar nu ... a fost şi este atât de convins că e o zeitate intangibilă încât până şi acum nu e capabil să conştientizeze ce i se pregăteşte.

Sau poate mai are ceva dosare bine pitite care să-l scape miraculos. Mâine este momentul adevărului.

Hai cu suspendarea!