Skandenberg politic

Motto:

“Skandenberg, cu tălpile goale pe tăişul sabiei, deasupra cărbunilor încinşi. Cine greşeşte ... s-a ars sau ne-a ars!”

Nici nu s-au comunicat rezultatele finale ale alegerilor locale, că s-a şi dat startul campaniei pentru alegerile generale. Şi nu oricum ci prin două şarje la baionetă, prima condusă de premierul Ponta, având în spate noua majoritate parlamentară, urmată de replica preşedintelui Băsescu, care nu mai are foarte multe de pierdut, incearcă să salveze ce se mai poate, merge pe ideea “ori la bal ori la spital” şi are ca sprijin binecunoscuta agresivitate nativă, limbajul de mahala şi guraliv – nesimţitele muhaiele – plăci de patefon stil Gelu Vişan.

Băsescu ne prezintă cât este de deştept şi uns cu toate alifiile, tragând, cu un zâmbet săgalnic şi complice, doctorii – profesori universitari de ureche şi indicâdu-le, cu tot ţărănismul de care este capabil, colţul clasei, unde să se aşeze în genunchi pe coji de nucă, pentru ca nu şi-au făcut suficient temele “Constituţia României” şi “Tratatul Uniunii Europene”, cel din urmă fiind scris de el nu de mână ci într-un vis erotic.

Ponta şi USL-ul, după ce au venit diplomatic cu argumente logice şi au obţin o declaraţie parlamentară de susţinere la care au achiesat, cu excepţia PD(minus)L-iştilor, toate formaţiunile politice, incep să se dezechilibreze. În loc să marşeze în continuare pe (poate cel mai puternic argument) faptul că “25 din 28” reprezentanţi in Consiliul European sunt premierii respectivelor state, îl scapă din lanţ pe dl. Şova, de la care se smulge informaţia conform careia Băsescu ar putea fi demis dacă nu respectă declaraţia parlamentului. A fost nevoie ca Ponta să intervină ulterior pentru a mai “îndulci” situaţia.

Deşi mi-ar face o plăcere nebună să-l văd pe Băsescu suspendat şi ulterior demis, este oare strategic acum?

Clar nu. O acţiune de acest gen n-ar face decât să-i sufle-n pânze lui Băsescu. El ar profita de ocazie, devenind cât se poate de agresiv pentru a arăta haitei pd-iste, bulversate şi încă hămesite, că stăpânul s-a întors. Dealtfel primele semne se văd deja prin mârâielile hăitaşilor vişani. O suspendare l-ar ajuta să atragă de partea lor şi electoratul refugiat spre PP-DD, rămas în curând fără “senzaţional” şi dependent de “senzaţional” ca de adrenalină.

Victor trebuie bărbăteşte să-i accepte provocarea, să-l prindă de încheietură şi să-l împingă până acolo unde dedesubt jarul este mai puternic. Să nu-i fie teamă, vor fi destui care, pe de o parte la el or să sufle să-i răcoarească tălpile, iar sub Băsescu vor sufla, cu multă voioşie, în jar.

Trebuie să nu-l slăbească, să nu se-ncline şi, cu o ţinută şi discurs de gentilom, să-l ţină acolo până când trec şi alegerile generale. După acestea, parafrazând finalul unei celebre poezii a lui Coşbuc, Băsescu va mai putea doar să-ngâne: “Să-mi azvîrli, te rog, Victore, şi cea barcă, să pot pleca!”!

Şi Crin trebuie să aibă răbdare, altfel ... ne-am ars!