După o mică repriză de cumpărături într-un supermarket, soția, pentru a mai căsca un pic ochii pe acolo, m-a lăsat să merg singur cu bagajele la mașină.
Toate bune și frumoase numai că am fost acostat de un tuciuriu care avea de vânzare o cameră video. Nu că ar fi prima oară, însă a fost prima oară cînd eram fără stres-ul de a pleca mai repede. Doar nu era să-mi las soția de izbeliște acolo.
Grațios l-am refuzat și am aranjat cumpărăturile în portbagaj. M-am uitat să văd dacă tuciuriul mai e în zonă ... era, așa că m-am urcat în mașină. Am scos telefonul și degajat am sunat la 911. Ca mocofanul român am uitat că acum e 112, noroc că operatorii aștia-s deștepți foc și m-au redirecționat.
Îmi răspunde o tanti care mă-ntreabă ce urgență am?
"Vreau să vorbesc la poliție deoarece am fost acostat de un negustor de obiecte furate!". Îmi dă legătura la poliție, spun și acolo despre ce este vorba, descriu locația, descriu tuciuriul și îmbrăcămintea lui, după care dulcea voce de la capătul celălalt al firului îmi comunică că va fi trimis un echipaj și-mi mulțumește.
La scurt timp a apărut și soția, îi povestesc și ei ... "Mă tu n-ai de lucru? Nu știi că ăștia-s mână-n mână?". Din păcate știu, dar am momente în care sunt visător și sper că trăim într-o altfel de lume. Numai că la faza asta n-am de unde ști dacă a și trecut pe acolo vreun echipaj, deoarece am plecat.
Însă de atunci mă frământă o întrebare ... am acționat ca un cetățean responsabil sau ca un delator?
Asta și pentru că de curând am citit, la serviciu, o procedură denumită "Whistleblower" ce conține câteva pasaje la care n-am știut dacă să râd sau să plâng. Cum ar fi că e OK dacă ai turnat pe cineva, acela s-a dovedit a fi nevinovat iar tu ai fost de bună credință când ai "întreprins demersul".
Oare cum se poate dovedi că ai fost sau nu de bună credință?
În chestiile astea linia de demarcație este foarte subțire și este al naibii de ușor să calci pe partea cealaltă.
Și uite așa-mi aduc aminte de expresia "Iadul e pavat cu intenții bune". Dar, în același timp, mă gândesc că e o chestiune care ține de personalitatea fiecăruia, iar eu în postura de delator nu mă văd.
Însă încă mai am acea doză de utopie (bazată pe iluzia că doar așa vom putea tinde spre o societate normală) care, în anumite momente, mă face să acționez și/sau să apelez la diverse organisme (Poliție, OPC, etc.).
O seară bună vă doresc.
Toate bune și frumoase numai că am fost acostat de un tuciuriu care avea de vânzare o cameră video. Nu că ar fi prima oară, însă a fost prima oară cînd eram fără stres-ul de a pleca mai repede. Doar nu era să-mi las soția de izbeliște acolo.
Grațios l-am refuzat și am aranjat cumpărăturile în portbagaj. M-am uitat să văd dacă tuciuriul mai e în zonă ... era, așa că m-am urcat în mașină. Am scos telefonul și degajat am sunat la 911. Ca mocofanul român am uitat că acum e 112, noroc că operatorii aștia-s deștepți foc și m-au redirecționat.
Îmi răspunde o tanti care mă-ntreabă ce urgență am?
"Vreau să vorbesc la poliție deoarece am fost acostat de un negustor de obiecte furate!". Îmi dă legătura la poliție, spun și acolo despre ce este vorba, descriu locația, descriu tuciuriul și îmbrăcămintea lui, după care dulcea voce de la capătul celălalt al firului îmi comunică că va fi trimis un echipaj și-mi mulțumește.
La scurt timp a apărut și soția, îi povestesc și ei ... "Mă tu n-ai de lucru? Nu știi că ăștia-s mână-n mână?". Din păcate știu, dar am momente în care sunt visător și sper că trăim într-o altfel de lume. Numai că la faza asta n-am de unde ști dacă a și trecut pe acolo vreun echipaj, deoarece am plecat.
Însă de atunci mă frământă o întrebare ... am acționat ca un cetățean responsabil sau ca un delator?
Asta și pentru că de curând am citit, la serviciu, o procedură denumită "Whistleblower" ce conține câteva pasaje la care n-am știut dacă să râd sau să plâng. Cum ar fi că e OK dacă ai turnat pe cineva, acela s-a dovedit a fi nevinovat iar tu ai fost de bună credință când ai "întreprins demersul".
Oare cum se poate dovedi că ai fost sau nu de bună credință?
În chestiile astea linia de demarcație este foarte subțire și este al naibii de ușor să calci pe partea cealaltă.
Și uite așa-mi aduc aminte de expresia "Iadul e pavat cu intenții bune". Dar, în același timp, mă gândesc că e o chestiune care ține de personalitatea fiecăruia, iar eu în postura de delator nu mă văd.
Însă încă mai am acea doză de utopie (bazată pe iluzia că doar așa vom putea tinde spre o societate normală) care, în anumite momente, mă face să acționez și/sau să apelez la diverse organisme (Poliție, OPC, etc.).
O seară bună vă doresc.
Daca "Whistleblower" nu mi se pare deloc a fi ceva demn si folositor, a suna la politie atunci cand vezi ceva, la OPC sau alte organisme raspunzatoare este un lucru mai mult decat necesar.
RăspundețiȘtergereSi chiar daca un om nu poate face mare lucru, poate face o diferenta. Si poate fi un exemplu...
Se spune ca s-a demonstrat ca dupa ce un om reuseste ceva, un lucru greu, sa bata un record, sa faca un lucru extraordinar, celorlalti oameni le este mult mai usor sa faca lucrul acela, sa bata recordurile respective.
Vad ca este posibil, se creaza o precedenta.
Asa ca eu o sa continui sa arunc hartiile la cos si sa fac toate acele lucruri care mi se par de bun simt. Cine stie? :)