Pe vremuri am fost bolnav de forumită. Atunci am început sa observ ce reacții pasionale pot să stârnească diverse subiecte, mai mult sau mai puțin controversate, nu doar la alți participanți ci și la suspinatul. În multe cazuri rămân la părerea că aciditatea și incisivitatea unora erau în fapt răbufniri ale frustrărilor, care-și găsiseră un debușeu, asigurat de protecția anonimatului, pe internet. Pe câtiva dintre aceștia i-am cunoscut și în viața reală și s-au dovedit, de multe ori, niște interlocutori de excepție. Explicațiile nervilor revărsați pe internet se găseau în special în lipsa unor parteneri reali de dialog în comunitățile în care aceștia trăiesc. Astfel am ajuns să privesc totul cu alți ochi și să mă gândesc de două ori înainte de a mai sări "la gâtul" cuiva. După un timp am hotărât să mă distanțez de acest mediu de comunicare, dar de ceva timp mi-am făcut un cont pe mult mediatizatul Facebook, unde până acum câteva săptămâni nu am fost foarte ac...
Cafeaua și tutunul nu calmează, însă lipsa lor enervează