Eddy - pur și simplu

De ceva vreme testez zilnic mersul cu mijloacele de transport in comun. De pe vremuri tineam minte ca vedeam multi oameni zambitori sau cel putin cu fete luminoase si mult mai putini oameni incruntati. La inceput socul mare a fost sa constat ca proportia s-a inversat zdrobitor. Cu timpul m-am obisnuit. De dimineata metroul nu a fost foarte aglomerat, pot spune ca pentru 8.00 a fost chiar lejer. O femeie, as zice ca pana in 35 de ani, statea langa usa. Daca la N. Grigorescu a adoptat o pozite care sa nu stanjeneasca fluxul de persoane, desi nu a fost semnificativ, la Dristor 1, s-a asezat astfel incat sa trebuiasca sa fie ocolita. O persoana ce gusta de ceva timp din pensie, in timp ce cobora, a indraznit politicos sa-i atraga atentia. Reactia a fost halucinanta: “Ce vrei bai politrucule pensionar de armata. Mai taca-ti fleanca!”. Din instinct am vrut sa-i atrag atentia ca ea este in culpa. Dar m-a oprit nu atat faptul ca a continuat sa vocifereze singura, cat incrancenarea de p...