Meritat, DA. Suficient, NU!

”Au existat cetăţeni români care au aşteptat foarte mult şi care nu au putut vota. Este inacceptabil, mi-am cerut scuze, am plătit preţul politic pentru asta, e un preţ meritat.”

Afirmație făcută de primul-ministru, Victor Ponta, de la tribuna Camerei Deputaților.

Acest personaj, sinistru în aroganța lui, recunoaște că a mâncat usturoi, dar după s-a spălat pe dinți așa că gurița-i nu prea pute.

Păi nu-i chiar așa, că dacă te speli doar cu apă de ploaie mirosul nu dispare, ba chiar se accentuează.

Demisiile celor doi miniștri de externe au fost apă de ploaie. În calitate de șef al executivului trebuia, dacă persoanele direct responsabile nu-și făceau treaba, să intervină și să întreprindă toate demersurile pentru a reglementa situația. Dar ... era în campanie așa că n-avea vreme de mărunțișuri.

Nu poți să fii și jucător și arbitru si organizator ... și să spui că n-ai nici o vină când lucrurile merg prost.

Din aceste motive mă adresez direct ”domniei voastre”:

Domnule Victor Ponta, prețul politic plătit este meritat dar nu și suficient. Demisia este singurul gest pe care-l puteți face, pentru a arăta că regretați cu adevărat cele întâmplate.

Și, domnule prim plagiator, îndrăznesc să vă aduc aminte că în 2012 a fost votat USL, adică PSD+PNL+... și NU PSD+..., chiar dacă acum încercați să ne aburiți cu marioneta numită Tăriceanu PLR.

Îmi , și ne, jigniți inteligența domnule Victor Ponta!

Dacă sunteți atât de sigur că sunteți continuatorul USL-ului vă invit să faceți chemarea la urne! Promit că voi merge să votez.

Fără pic de stimă,

Un simplu cetățean român cu drept de vot,

Eddy Anghel

Vă rog ... un pas în spate!

Motto

“De ce sunt la referendum pentru DEMITERE - parafrazându-l pe Ion Creangă în Amintiri din copilărie ... "am fost şi eu un boţ cu ochi, o bucata de humă însufleţită, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut." Dar şi spoliat, minţit, furat pe faţă, luat în derâdere şi desconsiderat de Băsescu şi PD(minus)L-işti aşa ca anul acesta şi în ultimii ani, de când sunt, niciodată n-am fost!”

Asta era starea mea postată pe Facebook în data de 9 iulie 2012.

Mi-ar plăcea să spun ca astăzi PD(minus)L este istorie. Din păcate nu o pot face. Aproape toți cei care mi-au oripilat bunul simț, în acea perioadă, astăzi se ascund sub poalele noului PNL. Dacă n-ar sta la vedere ar mai fi cum ar mai fi, dar nu, ei se zbat să iasă la suprafață și să acapareze din nou totul.

Spre norocul nostru, dar și al lor, în campanie au fost cvasi-inexistenți, așa ca noul nostru președinte, dl. Klaus Iohannis, a fost perceput mai mult ca un independent și nu un politician.

(ne)Stimați ex-pd(minus)l-iști, vă rog să aveți decența de a face un pas în spate. Nu ne considerați proști și uituci. Iar dacă voi ați uitat cine sunteți vă aduc aminte.

Sunteți progeniturile lui Ion Iliescu și Petre Roman, conduși ani de zile de lacrimogenul Băsescu, în spatele căruia v-ați încolonat și pe ceafă ne-ați călcat.

Sunteți primi traseiști ai țării, rezultați din divorțul părinților voștri spirituali. Și la nivel european ați virat de la stânga la dreapta, de la Internaționala Socialistă către Partidul Popular European.

Sunteți cei ce ați încercat, pentru a doua oară după 1992, destructurarea Partidului Național Liberal. Nu, nu am uitat cum “Dragă Stolo” a fragmentat PNL-ul și a creat PLD-ul, care ulterior s-a încorporat în al vostru PD, pentru a vă legitima “L”-ul din coadă. Motiv pentru care, cel putin pentru mine, rămâneți pd(minus)l-iști.

Sunteți cei care ați sprijinit progenitura agramată să acceadă în parlamentul european. Și pentru asta ați fraudat alegerile. Să nu spuneți că nu, că vă aduc aminte de Preutești ... 515 votanți și 743 de buletine de vot în urnă.

Sunteți cei care v-ați bătut joc de legea educației.

Sunteți cei care ați distrus total credibilitatea parlamentului. Vă amintiți cum Roberta Anastase a fraudat votul pe legea pensiilor și nu numai?

Sunteți cei care ați inventat și legitimat crearea partidelor parlamentare nelegitimate prin vot! UNPR!

Sunteți cei care, dacă veți prelua frâiele în Partidul Național Liberal, veți împlini visul lui Ion Iliescu, un vis vechi de aproape 25 de ani, de a dispare de pe scena politică partidele istorice. Pentru că da ... nimeni nu uită că voi ați fost cei care ... ați săpat adânc la râdâcinile Partidului Național Tărănesc – Creștin și Democrat.

Sunteți cei care l-ați sprijinit pe cel care astăzi, la ceremonia de validare a președintelui ales, a avut tupeul să declare că “uneori este nevoie să forțezi la limtă constituția”. Da, asta a afirmat marinarul, cel în jurul căruia ați fâcut scut.

Sunteți cei care ... .

De aceea, vă rog ... faceți un pas în spate!

Eddy Anghel

Euforia a trecut. Părerile curg!

Văd tot felul de solicitări, mandate exprese – indicații imperative și trageri de urechi, curgând valuri, valuri, către Președintele ales – dl. Klaus Iohannis.

“Să nu ne dezamăgiți”, ”Nu există negociere și jumătăți de măsură”,”Respectați justiția”,”Nu schimbati PSD cu PNL (PDL)”,”Nimeni din clasa politică să nu se întoarcă la putere”, etc. și etc.

Se uită, în toate acestea, că președintele nu este nici puterea legiuitoare, nici cea executivă și, pentru a putea realiza ceva, ar trebui ca atât executivul cât și legislativul să fie apropiate, nu supuse, viziunii priorităților prezidențiale.

Vă întreb, într-o coabitare, cât credeți că s-ar putea realiza? Ce șanse ar fi să depășească, pe plan intern “umilul” rol de mediator? Pe plan extern este altceva, că politica externă este în apanajul direct.

Pentru a căuta un răspuns, la cele de mai sus, vă propun să judecăm “la rece” și să vedem de ce au iesit 1.200.000 de români, de obicei  “nevotanți” la vot?

Două răspunsuri sunt instantanee. Primul este legat de ce s-a întâmplat la secțiile de votare din străinătate, dar și cele din complexele studențești. Al doilea este legat de campania deșănțată (vezi lansarea candidatului PSD, implicarea preoților în campanie, etc.) și împânzită de minciuni (fluturașii cu tăierea pensiilor, atacurile mincinoase la adresa lui Klaus Iohannis, etc.) dusă de PSD. Trec peste ele, nu fără a sublinia că au avut rol decisiv pentru mobilizarea electoratului, producerea “valului” schimbării.

Un al treilea răspuns, în viziunea mea cel mai important, este că ... au avut o alternativă viabilă, respectiv Klaus Iohannis. Iar această alternativă putea să nu existe și V.V. Ponta ar fi fost președinte. Sau un altul/alta, dar la mustață și totuși greu de crezut.

Se clamează acum că nu pentru a veni “noul PNL” la putere a fost votat Iohannis. Într-o mare proporție adevărat, dar fără ACL(noul PNL) ar mai fi fost posibil? Eu sunt convins că nu.

N-ar mai fi fost 14 candidați la președenție, ci 15, iar voturile în primul tur n-ar mai fi avut configurația 40-30-...-5-5-4.... Ar fi fost cam asa 40-...-14-14-6-6-5... sau 40-...-10-10-10-5-5... (dacă ar fi candidat Cristian Diaconescu, nu Lenuța), oricum undeva pe acolo.

Cel de pe locul doi ar fi fost în minus nu cu 10 procente, ci cu peste 20 de procente. Ar fi fost “în joc” Klaus Iohannis, Cătălin Predoiu, Cristian Diaconescu (dacă...) și, cu mai puține șanse, Călin Popescu-Tăriceanu.

Vă rog să vă întrebați dacă ar mai fi fost posibilă răsturnarea scorului. De asemenea merg pe varianta NU.

Să presupunem că, și în configurația asta, în primul tur ar fi fost fost cozi la secțiile de votare din diasporă și din căminele studențești. Corlățeanu și-ar fi dat demisia și înlocuit tot de Meleșcanu, care n-ar fi luat alte măsuri. Emoția ar fi fost aceeași, dar ...

Dar contracandidatul lui Victor Viorel Ponta ar fi plecat cu un handicap de cel puțin 20 de procente. Puternic demotivațional pentru “nevotantii” care au făcut diferența pe 16. La o asemenea diferență mobilizarea românilor din diaspora ar fi fost la un nivel mult redus. Ar fi fost cozi și în turul doi, dar mult mai mici și toți ar fi apucat să voteze. N-ar mai fi pus mâna pe telefoane sâ-și mobilizeze familia și prieteni să iasă la vot.

Asta dacă aveau o alternativă viabilă, adică tot Klaus Iohannis sau Cristian Diaconescu (dacă…) sau Cătălin Predoiu. Prezența ar fi fost, în cel mai bun caz, undeva la 58%. Varianta Călin Popescu Tăriceanu în turul second ar fi dus la o prezență la urne sub 50%.

La o asemenea diferență PSD n-ar mai fi făcut atâtea greșeli în campanie. Ar fi fost una mult mai curată iar ei relaxați și învingători.

Victor Viorel Ponta ar fi defilat triumfalist și ar fi încheiat campania cu o altă manifestație de prost gust pe Stadionul Național Lia Manoliu. Și ar fi fost vai de noi.

Așa că să-i dăm cezarului ce este al cezarului și să recunoaștem că fără crearea ACL acum eram în budă. Una adâncă și gros mocirloasă.

De aceea mi-ar plăcea să văd că noul PNL va prelua pe căi democratice puterea. Adică fără racolări de traseiști politici și alte manevre de care ne-am săturat în ultimii 10 ani.

Ce mi-ar plăcea și mai mult ar fi ca “toți oamenii președintelui marinar” să stea în banca lor și șă nu ne oripileze cu ministeriabili gen Blaga, Boc, Videanu, I(n)gași &co. Să găsească, în cele două componente, acei oameni care n-au o imagine pătată și care par, prin structură, mai incoruptibili. Să-i promoveze atât în structurile de partid cât și în cele executive, când va fi cazul.

Și, nu în ultimul rând, să ne demonstreze că “noul PNL” nu reîntregește FSN-ul … că nu s-a împlinit visul lui Ion Iliescu. Dar despre asta … poate mâine.

Hai să-l lăsăm pe Klaus Iohannis să facă tot ce-i stă în putere, în scurtul timp rămas până la depunerea jurământului și începerea mandatului, pentru a reforma noul PNL și, ulterior, să-l ajutăm să aibă o putere legislativă și executivă cu care să poată clădi.

Depinde tot de noi și doar de noi. Nu mai este un primar care să-i trimită la pregătire sau să-i poată schimba pe cei neperformanți. Va fi nevoit să lucreze cu materialul clientului. Iar clientul suntem NOI!

O zi plăcută vă doresc,

Eddy Anghel

Eu … sub zodia “Cucoanei isterice”

De ce Klaus Iohannis președinte?

La ceva timp după referendumul pentru demiterea președintelui, cel din 2012, m-am întâlnit cu un unchi care mi-a spus că, în postările de pe facebook, am acționat ca o cucoană isterică. I-am zâmbit, știind că pe respectivul subiect am avut convingeri diametral opuse, și i-am replicat că atunci când cred în ceva susțin cu toată puterea acel ceva și n-am de gând să mă schimb.

După acel referendum am intrat într-o relativă hibernare, fiind destul de sictirit de alianța contra naturii, numită USL, pe care am considerat-o un “rău necesar” în lupta împotriva lui Băsescu și a PD(minus)L-iștilor din jurul lui. Totuși am susținut-o deși eram destul de convins că are puține șanse de a fi o alianță care să reziste în timp. Din păcate temerile mi-au fost confirmate.

Am fost, și sunt, și mai supărat de noua alianță PNL cu PD(minus)L, pe care o consider cel puțin la fel de nocivă, chiar dacă noua formațiune va păstra denumirea de PNL. Aportul de mitici-băsiști-corupți, adus de PD(minus)L, este mult prea departe de valorile mele (sunt curios cum vor gestiona vechii liberali această situație). Motiv pentru care la începutul campaniei mi-am promis să stau de-o parte, deși candidatul Klaus Iohannis este o persoană pe care o apreciez, stimez și-mi inspiră încredere. De altfel Klaus Iohannis a fost opțiunea mea inclusiv pentru primul tur de scrutin.

Din hibernare am fost scos, în primul rând, de ceea ce s-a întâmplat la secțiile de vot din străinătate și, în al doilea rând, de “reputabilii jurnaliști“ Mihai Gâdea și Răzvan Dumitrescu, care nici n-au terminat bine de anunțat rezultatul exit-poll-ului că au și trecut la atacuri, ieftine și de cea mai joasă speță, la adresa candidatului Klaus Iohannis.

Atunci am realizat că cele 10 procente diferență nu sunt un capăt de țară și că PSD-ul va orchestra o campanie mizerabilă, care nu poate fi contracarată stând în expectativă și sperând într-un miracol.

Știu că avem de ales între doi politicieni care au în spatele lor alți politicieni și oameni de afaceri, mulți dintre ei corupți. Mă veți întreba, probabil, ce mă face, în condițiile în care ambii sunt înconjurați de corupți, să mă implic și de ce nu-i las să se sfâșie reciproc. Simplu, cei doi candidați sunt oameni care au dovedit, prin acțiunile lor, că sunt complet diferiți. Iar decizia pe care o vom lua la urne duminică 16 nov. ne va afecta profund în următorii ani și chiar mai departe.

În cele ce urmează nu pretind că observațiile mele sunt pur obiective. Las la latitudinea voastră această apreciere.

Klaus Werner Iohannis

-          primar al Sibiului din 2000 până în prezent, a făcut din acest oraș o capitală europeană, a atras investiții masive, atât de la investitori străini cât și autohtoni. Aparatul administrativ creat este mult diferit de cel cu care suntem obișnuiți. O referință postată de o persoană care a lucrat în primăria Sibiu o puteți citi aici;

-          după primul mandat a fost ales în continuare, din primul tur, cu procente foarte mari. Pentru mine asta înseamnă că și-a convins concetățenii prin promisiuni respectate și fapte, nu vorbe-n vânt;

-          are un program bine structurat și realist, fără promisiuni pompieristice. Acesta poate fi consultat aici. Încrederea care i-a fost acordată în Sibiu mă face să cred că-și va respecta programul;

-          a ales calea unei campanii decente, neepatantă și fără atacuri nejustificate, mincinoase și violente. Relevantă mi se pare declarația  "Decât să fiu mârlan, mai bine pierd";

-          în campanie a ales să ne ceară votul fără a apela la intermediari (ceilalți candidați din primul tur) și a-și crea astfel obligații mai greu de gestionat în viitor;

-          deși înconjurat și susținut de echipa ACL (cum am spus mai sus cu bunele și relele ei) a adoptat o atitudine distantă față de aceștia, care-mi indică că dorește și se pregătește să aibă o atitudine echidistantă din viitoarea postură de președinte al tuturor românilor. Cu toate acestea a subliniat, cu fiecare ocazie, că pentru viitor cel mai bine ar fi cu o guvernare cu viziune liberală;

-          nu în ultimul rând punctez următoarea declarație " Vreau să fie clar: eu nu vreau să îl văd niciodată pe Băsescu premier și, ca atare, NU îl voi numi niciodată în fruntea Guvernului.".

Victor Viorel Ponta

-          numit prim-ministru ca urmare a schimbărilor guvernamentale, care au avut rădăcinile în mișcările civile din iarna 2011-2012, nu s-a remarcat. In afară de faptul că a făcut niște “reparații”, solicitate de societatea civilă, imediat după preluarea guvernului, nimic notabil nu a realizat. Din contră, a reușit, printr-o gestionare penibilă și aflată sub semnul “pașilor înapoi” (datorită presiunilor externe) să organizeze un referendum ce a fost invalidat. Pe valul simpatiei populare pentru noua alianță USL (în care s-a acceptat în clar ca PNL-ul să aibă candidatul la președenția României, iar PSD-ul să aibă primul ministru), aceasta a căștigat alegerile cu un scor zdrobitor și a dat un nou guvern Victor Ponta, care a rezistat până în februarie 2014. Nici acest guvern nu a avut rezultate notabile, iar în februarie 2014 s-a simțit nevoia unei remanieri ce a condus la poziții ireconciliabile între PNL și PSD, iar ulterior la desființarea USL. Guvernul Ponta 3, PSD+PC+UDMR, deasemenea nu a avut rezultate notabile, ci a continuat cu o politică de absorbție foarte redusă a fondurilor europene, fără investiții majore în infrastructură, etc.;

-          are postat un program, dar nu m-am obosit să-l citesc deoarece nu consider că mă pot baza că, un politician care nu-și respectă obligațiile asumate în cadrul unei alianțe și care cu prima ocazie rupe respectiva alianță, îl va respecta. Ce a dus la această rupere este destul de cunoscut, dar mi se pare relevantă ultima luare de poziție a lui Crin Antonescu, pe care o puteți citi aici;

-          campania a început printr-o manifestație de o opulență ce frizează bunul-simț, mai ales având în vedere starea economică și socială actuală. Are o campanie agresivă, plină de minciuni și fapte răstălmăcite. Din startul turului doi a dorit să arate că este tartorul în această ecuație și că doar el dictează mersul campaniei. Relevant este că pentru dezbateri a făcut o propunere cu patru întâlniri, prestabilite de echipa lui, fără nicio urmă de consultare cu echipa contracandidatului și total inflexibil(i) la negocieri;

-          la dezbateri a căutat în permanență să fragmenteze timpul contracandidatului, prin interventii repetate și nejustificate. Comportament tipic de arivist;

-          pentru a strânge cât mai multe voturi a încheiat pacturi/alianțe cu candidați-personaje exotice pe scena politică românească, ceea ce nu aruncă o lumină tocmai favorabilă pe plan extern. Dar în bătălia pentru voturi ce contează mijloacele folosite și alianțele încheiate, nu?;

-          minte fără să respire/clipească. Minciunile aruncate/intoxicările folosite în campanie, atât direct cât și orchestrate de personalul de campanile, au fost propagate la televiziuni private, așa zis, de știri. Deasemenea a folosit în scopuri electorale Poșta Română, societate în care statul are capitalul majoritar;

-          a folosit în campanile fonduri din programele europene și alte beneficii guvernamentale, acordate unor categorii de populatie, ce se vor rasfrânge negativ asupra bugetelor din anii următori;

-          toate aspectele de mai sus mă conduc la ideea că nu va fi un președinte capabil să gestioneze/să se distanțeze de persoanele cu reale probleme penale, ce se află în imediata lui apropiere. Și nu sunt puține. PSD este formațiunea cu cel mai mare număr de politicieni cu astfel de probleme, de peste 10 ori mai mulți decât în alte formațiuni politice. Și numărul lor este în creștere.

Vă rog să vă gândiți foarte bine înainte de a alege să nu mergeți la vot. Votul vostru chiar contează!

Și, acolo în cabină, cu ștampila în mână și buletinul de vot în față, să vă gândiți ce candidat este mai bun. Cel care a arătat până acum că știe să-și respecte cuvântul dat sau cel pentru care promisiunile sunt vorbe în vânt?

Ieși la vot pentru șansa de a schimba ceva!

De ce îl votez pe Klaus Iohannis!

Motto (un pic modificat):

“1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10

Şi-un pahar cu apă rece,

Toţi gândacii să se-nece,

Numai unul să rămâie,

Să îi facă Klaus tămâie,

Praf-tămâie-cozonac,

Ieşi afară, măi gândac-pontiac!”

Simt că aș putea scrie un volum stufos cu motive Pros Klaus Iohannis și Cons Victor Ponta, însă vă scutesc și mă rezum la trei idei pentru fiecare:

Pro Klaus Iohannis - ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT (ceea ce pentru mine înseamnă România bunului simț)

• în Sibiu a dovedit că ce promite realizează;
• a spus cu subiect și predicat că, pentru a reforma țara noastră, este nevoie de reformarea întregii clase politice, reformă ce trebuie făcută de sus în jos;
• pentru că are un program (vezi aici) bine structurat și bazat atât pe prerogativele prezidențiale cât și pe alte teme majore (învățământ, sănătate, etc.) și fără promisiuni electorale lipsite de substanță. Și, da, l-am citit cap coadă.

Contra Victor Ponta – MAREA UNIRE A ROMÂNILOR ( în fapt ca să aibă ce dezbina)

•  alături de Crin Antonescu a înființat o alianță politică, absolut necesară în acel moment, pe care, când s-a văzut cu sacii-n căruță, a făcut tot posibilul să o distrugă. Asta doar din dorința de a candida la președenție. Iar acum clamează refacerea ei cu un partid liberal marionetă;
•  pentru că minte cum respiră acest ducă-se-pe-pustii;
•  și, nu în ultimul rând, pentru aroganța cu care confiscă valori istorice și democratice românești. Cât de nesimțit trebuie să fii să maculezi “Marea unire” și numele lui Ion Rațiu prin folosirea lor în sloganuri și mesaje electorale.

Ieșiți la vot și convingeți măcar încă un compatriot de necesitatea de a vota și a-l vota pe Klaus Iohannis președinte!