
De ce Klaus Iohannis președinte?
La ceva timp după referendumul pentru demiterea
președintelui, cel din 2012, m-am întâlnit cu un unchi care mi-a spus că, în
postările de pe facebook, am acționat ca o cucoană isterică. I-am zâmbit,
știind că pe respectivul subiect am avut convingeri diametral opuse, și i-am
replicat că atunci când cred în ceva susțin cu toată puterea acel ceva și n-am
de gând să mă schimb.
După acel referendum am intrat într-o relativă
hibernare, fiind destul de sictirit de alianța contra naturii, numită USL, pe
care am considerat-o un “rău necesar” în lupta împotriva lui Băsescu și
a PD(minus)L-iștilor din jurul lui. Totuși am susținut-o deși eram destul de
convins că are puține șanse de a fi o alianță care să reziste în timp. Din
păcate temerile mi-au fost confirmate.
Am fost, și
sunt, și mai supărat de noua alianță PNL cu PD(minus)L, pe care o consider cel
puțin la fel de nocivă, chiar dacă noua formațiune va păstra denumirea de PNL.
Aportul de mitici-băsiști-corupți, adus de PD(minus)L, este mult prea departe de
valorile mele (sunt curios cum vor gestiona vechii liberali această situație).
Motiv pentru care la începutul campaniei mi-am promis să stau de-o parte, deși
candidatul Klaus Iohannis este o persoană pe care o apreciez, stimez și-mi
inspiră încredere. De altfel Klaus Iohannis a fost opțiunea mea inclusiv pentru
primul tur de scrutin.
Din hibernare am
fost scos, în primul rând, de ceea ce s-a întâmplat la secțiile de vot din străinătate
și, în al doilea rând, de “reputabilii jurnaliști“ Mihai Gâdea și Răzvan Dumitrescu, care nici n-au terminat
bine de anunțat rezultatul exit-poll-ului că au și trecut la atacuri, ieftine
și de cea mai joasă speță, la adresa candidatului Klaus Iohannis.
Atunci am
realizat că cele 10 procente diferență nu sunt un capăt de țară și că PSD-ul va
orchestra o campanie mizerabilă, care nu poate fi contracarată stând în
expectativă și sperând într-un miracol.
Știu că avem de
ales între doi politicieni care au în spatele lor alți politicieni și oameni de
afaceri, mulți dintre ei corupți. Mă veți întreba, probabil, ce mă face, în condițiile
în care ambii sunt înconjurați de corupți, să mă implic și de ce nu-i las să se
sfâșie reciproc. Simplu, cei doi candidați sunt oameni care au dovedit, prin
acțiunile lor, că sunt complet diferiți. Iar decizia pe care o vom lua la urne duminică
16 nov. ne va afecta profund în următorii ani și chiar mai departe.
În cele ce
urmează nu pretind că observațiile mele sunt pur obiective. Las la latitudinea
voastră această apreciere.
Klaus
Werner Iohannis
-
primar al Sibiului din 2000 până în prezent, a f
ăcut din acest oraș o capitală europeană,
a atras investiții masive, atât de la investitori străini cât și autohtoni.
Aparatul administrativ creat este mult diferit de cel cu care suntem obișnuiți.
O referință postată de o persoană care a lucrat în primăria Sibiu o puteți citi
aici;
-
după primul
mandat a fost ales în continuare, din primul tur, cu procente foarte mari.
Pentru mine asta înseamnă că și-a convins concetățenii prin promisiuni
respectate și fapte, nu vorbe-n vânt;
-
are un program bine structurat și realist, fără
promisiuni pompieristice. Acesta poate fi consultat
aici.
Încrederea care i-a fost acordată în Sibiu mă face să cred că-și va respecta
programul;
-
a ales calea unei campanii decente, neepatantă
și fără atacuri nejustificate, mincinoase și violente. Relevantă mi se pare
declarația "Decât
să fiu mârlan, mai bine pierd";
-
în campanie a ales să ne ceară votul fără a
apela la intermediari (ceilalți candidați din primul tur) și a-și crea astfel obligații
mai greu de gestionat în viitor;
-
deși înconjurat și susținut de echipa ACL (cum
am spus mai sus cu bunele și relele ei) a adoptat o atitudine distantă față de
aceștia, care-mi indică că dorește și se pregătește să aibă o atitudine
echidistantă din viitoarea postură de președinte al tuturor românilor. Cu toate
acestea a subliniat, cu fiecare ocazie, că pentru viitor cel mai bine ar fi cu o
guvernare cu viziune liberală;
-
nu în ultimul rând punctez următoarea declarație
" Vreau să fie clar: eu nu vreau să îl văd niciodată pe Băsescu premier
și, ca atare, NU îl voi numi niciodată în fruntea Guvernului.".
Victor
Viorel Ponta
-
numit prim-ministru ca urmare a schimbărilor
guvernamentale, care au avut rădăcinile în mișcările civile din iarna 2011-2012,
nu s-a remarcat. In afară de faptul că a făcut niște “reparații”, solicitate de
societatea civilă, imediat după preluarea guvernului, nimic notabil nu a
realizat. Din contră, a reușit, printr-o gestionare penibilă și aflată sub
semnul “pașilor înapoi” (datorită presiunilor externe) să organizeze un referendum ce a fost invalidat. Pe
valul simpatiei populare pentru noua alianță USL (în care s-a acceptat în clar
ca PNL-ul să aibă candidatul la președenția României, iar PSD-ul să aibă primul
ministru), aceasta a căștigat alegerile cu un scor zdrobitor și a dat un nou
guvern Victor Ponta, care a rezistat până în februarie 2014. Nici acest guvern
nu a avut rezultate notabile, iar în februarie 2014 s-a simțit nevoia unei
remanieri ce a condus la poziții ireconciliabile între PNL și PSD, iar ulterior
la desființarea USL. Guvernul Ponta 3, PSD+PC+UDMR, deasemenea nu a avut
rezultate notabile, ci a continuat cu o politică de absorbție foarte redusă a
fondurilor europene, fără investiții majore în infrastructură, etc.;
-
are
postat un program, dar nu m-am obosit să-l citesc deoarece nu consider că mă
pot baza că, un politician care nu-și respectă obligațiile asumate în cadrul
unei alianțe și care cu prima ocazie rupe respectiva alianță, îl va respecta.
Ce a dus la această rupere este destul de cunoscut, dar mi se pare relevantă ultima
luare de poziție a lui Crin Antonescu, pe care o puteți citi aici;
-
campania
a început printr-o manifestație de o opulență ce frizează bunul-simț, mai ales
având în vedere starea economică și socială actuală. Are o campanie agresivă,
plină de minciuni și fapte răstălmăcite. Din startul turului doi a dorit să
arate că este tartorul în această ecuație și că doar el dictează mersul
campaniei. Relevant este că pentru dezbateri a făcut o propunere cu patru
întâlniri, prestabilite de echipa lui, fără nicio urmă de consultare cu echipa
contracandidatului și total inflexibil(i) la negocieri;
-
la dezbateri
a căutat în permanență să fragmenteze timpul contracandidatului, prin interventii
repetate și nejustificate. Comportament tipic de arivist;
-
pentru
a strânge cât mai multe voturi a încheiat pacturi/alianțe cu candidați-personaje
exotice pe scena politică românească, ceea ce nu aruncă o lumină tocmai
favorabilă pe plan extern. Dar în bătălia pentru voturi ce contează mijloacele folosite
și alianțele încheiate, nu?;
-
minte fără să respire/clipească. Minciunile
aruncate/intoxicările folosite în campanie, atât direct cât și orchestrate de
personalul de campanile, au fost propagate la televiziuni private, așa zis, de
știri. Deasemenea a folosit în
scopuri electorale Poșta Română, societate în care statul are capitalul
majoritar;
-
a folosit în campanile fonduri din programele
europene și alte beneficii guvernamentale, acordate unor categorii de populatie,
ce se vor rasfrânge negativ asupra bugetelor din anii următori;
-
toate
aspectele de mai sus mă conduc la ideea că nu va fi un președinte capabil să gestioneze/să
se distanțeze de persoanele cu reale probleme penale, ce se află în imediata lui
apropiere. Și nu sunt puține. PSD este formațiunea cu cel mai mare număr de
politicieni cu astfel de probleme, de peste 10 ori mai mulți decât în alte
formațiuni politice. Și numărul lor este în creștere.
Vă rog să vă
gândiți foarte bine înainte de a alege să nu mergeți la vot. Votul vostru chiar
contează!
Și, acolo în
cabină, cu ștampila în mână și buletinul de vot în față, să vă gândiți ce
candidat este mai bun. Cel care a arătat până acum că știe să-și respecte
cuvântul dat sau cel pentru care promisiunile sunt vorbe în vânt?
Ieși la vot
pentru șansa de a schimba ceva!