Scrisoare deschisă către C.C.R., P.E şi C.E.

Către:

Curtea Constituţională a României

Parlamentul European

Comisia Europeană

Stimate doamne / Stimaţi domni,

Pe 29 iulie 2012 românii au fost chemaţi să se pronunţe asupra iniţiativei Parlamentului României de suspendare, în vederea demiterii, a Preşedintelui Traian Băsescu.

Nu doresc să atrag în discuţie discrepanţele dintre numărul de alegători de pe liste şi datele statistice vehiculate ca urmare a recensământului din 2011, deoarece consider că în orice colţ al lumii s-ar afla o persoană cu cetăţenie română, este român şi are dreptul să se exprime atât la alegerile generale şi alegerile prezidenţiale cât şi la referendumurile de interes naţional.

Vă rog, stimaţi membrii ai Curţii Constituţionale a României, să judecaţi fără celeritate şi cu multă obiectivitate rezultatele acestui referendum. În acest sens vă prezint o analiză pe câteva date numerice relevante.

După cum deja se cunoaşte, rezultatele, în urma centralizării şi validării a 99,97%, au indicat o prezenţă de 46,23%, cca. 8,45 milioane alegători, din care 87,52% au răspuns “DA”, 11,15% au răspuns “NU” şi 1,32% şi-au anulat votul.

Deasemenea se ştie că:

•  preşedintele suspendat, împreună cu formaţiunea care îl susţine, a îndemnat românii să nu se prezinte la referendum;
• sondajele de opinie, anterioare suspendării, indicau pentru preşedintele Traian Băsescu o susţinere între 8% şi 10% în rândul populaţiei;
•  populaţia de etnie maghiară reprezintă circa 6% din totalul populaţiei.

Considerând că:

• cei care s-au prezentat la referendum nu ar fi lipsit;
• cei care s-au prezentat la referendum şi au răspuns “NU”, nu au făcut parte din susţinătorii declaraţi ai preşedintelui;
• între susţinătorii declaraţi ai preşedintelui nu se aflau cetăţeni de etnie maghiară;
• în cazul în care nu ar fi fost îndemnaţi la boicotarea referendumului, atât susţinătorii declaraţi cât şi cetăţenii de etnie maghiară ar fi venit într-un procent de 100% la referendum şi ar fi ales varianta “NU”;
•  numeric aceştia reprezintă 16% din populaţie, respectiv 2,9 milioane alegători;
• numărul voturilor nule nu s-ar fi majorat;
• în recomandări Comisia de la Veneţia nu susţine un cvorum minim la referendum (Capitolul III Reguli specifice, punctul 7 Cvorum) “întrucât îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ”,

rezultatele referendumului ar fi arătat, sintetic, următoarele date tehnice:

Numărul persoanelor înscrise în listă                          18292514

Numărul participanţilor                                             11382138              62,22%

Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul “DA”    7400508              65,02%

Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul “NU”    3869833              34,00%

Numărul voturilor nule                                                 111797                0,98%

După cum se poate observa am utilizat variantele cele mai favorabile preşedintelui suspendat Traian Băsescu şi cu toate acestea rezultatul referendumului ar fi fost categoric, scorul obţinut de răspunsul “DA” indicând o majoritate calificată şi  nu doar o majoritate absolută necesară prin lege în acest caz.

Stimaţi membrii ai Curţii Constituţionale a României, vă rog să dovediţi că sunteţi independenţi politic şi să nu distrugeţi încrederea românilor în această importantă instituţie a democraţiei, invalidând un referendum care a indicat clar dorinţa majorităţii calificate a românilor. Vă rog ca aşa cum aţi considerat necesar să fie introdus un cvorum, să constataţi că această intenţie onorabilă a fost deturnată prin îndemnurile la boicotarea referendumului.

Nu în ultimul rând mă adresez preşedintelui şi membrilor Parlamentului European precum şi membrilor Comisiei Europene, cu rugămintea ca, aşa cum şi-au arătat îngrijorarea faţă de evenimentele din România din ultimele săptămâni, să arate aceeaşi îngrijorare şi faţă de riscul de luare în derâdere a actualului vot de la referendum care, cum am arătat mai sus, indică prin cifre clare voinţa majorităţii calificate a românilor.

Cu stimă,

Eduard – Daniel Anghel

Cetăţean român

Cetăţean european

Încă un motiv pentru a spune HAI la referendum! DA la referendum!

“Mihai I Regele Românilor” documentarul realizat de Marilena Rotaru este impresionant. A meritat să stau peste o oră şi jumătate în picioare în faţa Ateneului Român pentru a-l urmări în premieră. Documentarul va putea fi vizionat pe TVR 1 joi, 19 iulie, de la ora 22.10.

O realizare excelentă, cu păreri exprimate de personalităţi incontestabile ale culturii româneşti, care a făcut-o şi pe Irina să urmărească documentarul, cu multă atenţie, de la un cap la altul.

Această retrospectivă mi-a amintit unul din motivele pentru care l-am urât şi-l urăsc pe Ion Iliescu şi FSN-ul lui.

Deasemenea, deşi n-au fost referiri explicite la comportamentul lui Traian Băsescu şi al majorităţii PDL-iştilor de anul trecut, de la aniversarea Maiestăţii Sale Regele Mihai I cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani, mi-am spus, odată în plus, că am multe motive să votez DA la referendum.

Întrebat de o reporteră de la Jurnalul Cultural dacă sunt monarhist, am putut spune, cu inima curată, că într-o proporţie foarte mare DA. De ce doar într-o proporţie foarte mare? Pentru că fiind ateu nu pot fi de acord cu caracterul divin al monarhilor. Însă nu pot să nu recunosc meritele Casei Regale în dezvoltarea României moderne şi nu pot să nu mă gândesc la stabilitatea şi prestigiul pe care ar aduce-o României o monarhie constituţională.

Ce bine ar fi fără lupte, aproape fratricide şi de multe ori cu tente nedemocratice, pentru acapararea puterii la cel mai înalt nivel.

Ce bine ar fi ca la cel mai înalt nivel să avem un arbitru imparţial. Un rege sau o regină care din fragedă pruncie să fie educat(ă) în sensul respectării şi apărării valorilor democratice.

Pentru aceste motive aş alege monarhia constituţională faţă de orice altă formă de organizare a statului.

Pentru comportamentul lui Traian Băsescu şi al majorităţii PDL-iştilor de anul trecut, de la aniversarea Maiestăţii Sale Regele Mihai I cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani spun doar ... HAI la referendum! DA la referendum!

Hoţii strigă ... "Hoţii"!

În decembrie 2008 PNL a refuzat o alianţă cu PD(minus)L, cunoscând pe propria piele duplicitatea şefului său de facto, Traian Băsescu, în lipsa singurei garanţii care ar fi asigurat o înţelegere corectă ... postul de prim-ministru.

PSD a pus "botul" şi în 2009 şi-a luat marea ţeapă! Ce-am mai râs atunci.

Ce a urmat după poate fi încadrat doar în istoria cea mai neagră a ultimilor 22 de ani.

PDL a intrat cu tractorul dotat cu cilindrul compactor în toate structurile democratice, a schimbat raportul de forţe în parlament, cel mai probabil prin şantaje de ultimă speţă şi oferirea de posturi unor arivişti, creând şi girând un partid nevalidat prin vot popular, eludând astfel voinţa electoratului.

Sigur, se poate face mult bla, bla pe tema asta. Pe de o parte că a fost uninominal şi că nu conta partidul ci doar omul, pe de altă parte că a contat partidul şi nu omul. Susţin varianta a doua pentru simplul motiv că, prin redistribuire, au intrat în parlament şi oameni clasaţi pe poziţiile a doua sau chiar a treia în preferinţele electoratului. Un alt argument este că dacă la alegerile locale candidaţii de obicei sunt mai cunoscuţi în comunitate, la alegerile parlamentare nu este aşa.

Ce a urmat a fost schimbarea la vârf în toate instituţiile cheie din stat şi numirea unor oameni care să joace cum le cântă Băsescu. Aproape toate numirile au fost înconjurate de scandaluri, referitoare ba la modul în care s-a făcut numirea (vezi numirea unuia din judecătorii de la Curtea Constituţională, unde votul valabil a tot fost anulat până a ieşit cine a vrut PD-ul), ba la caracterul şi trecutul persoanei care a fost numită.

Cu astfel de numiri s-ar putea scrie un roman mai voluminos decât Regii blestemaţi al lui Maurice Druon.

Culmea este că protestele din partea societăţii civile au fost într-atât de palide încât mă întrebam dacă nu cumva eu sunt cel care o ia razna.

Astăzi Băsescu aflat  în pragul suspendării se plânge că n-are destul timp să-şi pregătească o abordare punct cu punct. Ar fi trebuit să o aibă pregătită din timp, după fiecare potlogărie făcută să-şi fi scris câteva cuvinte care să-l spele de păcate.

Dar nu ... a fost şi este atât de convins că e o zeitate intangibilă încât până şi acum nu e capabil să conştientizeze ce i se pregăteşte.

Sau poate mai are ceva dosare bine pitite care să-l scape miraculos. Mâine este momentul adevărului.

Hai cu suspendarea!