miercuri, 20 iunie 2012

Circ fără pâine. Nu ne mai facem bine!

Suntem o naţie tarată de trecutul, nu suficient de îndepărtat, petrecut sub un regim comunist şi dictatorial, în care de prezumţia de nevinovăţie nu s-a auzit. Orice acuză este imediat transformată într-un capăt de ţară şi acuzatul trebuie să plătească, indiferent dacă este vinovat sau nu.
Suntem o naţie tare pătimaşă şi ne poziţionăm foarte repede într-o tabără sau alta, iar în apărarea ideilor taberei susţinute devenim autişti faţă de opiniile taberei adverse.

Avem o ţară aflată într-o profundă criză economică şi socială dar şi fără o perspectivă apropiată de rezolvare a acestor probleme.

Avem un parlament care a trecut, în decursul unei singure legislaturi, prin două valuri de migraţie, în sensuri opuse.

Avem un preşedinte cu trecut, în proprii ochi, de mare marinar, care se doreşte şef suprem şi, păstrând dimensiunile, a încercat să-şi facă din nava amiral (partidul portocaliu) cel mai mare cuirasat al ţării. Pentru satisfacerea propriului orgoliu a fost dipus să gireze cel mai mare jaf făcut din 1990 până în prezent. A reuşit să-şi autosaboteze construcţia şi să o scufunde, iar ultima lui dorinţă este ca în vârtejul creat să ne scufundăm cu toţii.


Avem o ţară aflată într-o profundă criză economică şi socială dar şi fără o perspectivă apropiată de rezolvare a acestor probleme.

Avem un guvern legitimat în parlament ca urmare a celui de-al doilea val de migrare. Acelaşi guvern este legitimat şi ca urmare a votului primit la alegerile locale de formaţiunile care-l susţin.

Avem un război pe faţă între preşedinte şi prim-ministru. Un război al orgoliului nemăsurat, cu cel al argumentelor logice de reprezentare şi cu girul forului suprem ... parlamentul.


Avem o ţară aflată într-o profundă criză economică şi socială dar şi fără o perspectivă apropiată de rezolvare a acestor probleme.

Avem o aversitate înnăscută pentru ce înseamnă furt intelectual, dar asta doar dacă acuzatorul ştie să ţipe din gură de şarpe şi nu contează dacă acuzaţiile sunt dovedite sau ba. Dacă cel care acuză nu este suficient de vocal ... este neinteresant, chiar dacă probele aduse sunt foarte solide. Avem o totală lipsă de interes să auzim ce ar avea justiţia de spus.
Avem o aversitate la fel de profundă pentru ce înseamnă incompatibilitate, chiar dacă cel acuzat s-a dovedit de-a lungul vieţii de bună credinţă, chiar dacă instanţele, care au declarat starea de incompatibilitate, au subliniat că vina este a instituţiei şi nu a individului.

 Avem o ţară aflată într-o profundă criză economică şi socială dar şi fără o perspectivă apropiată de rezolvare a acestor probleme.

Avem circ-ul ororilor în trei corturi şi toate au la pupitru un singur dirijor.
Avem circ fără pâine. Nu ne mai facem bine!

miercuri, 13 iunie 2012

Skandenberg politic


Motto:
“Skandenberg, cu tălpile goale pe tăişul sabiei, deasupra cărbunilor încinşi. Cine greşeşte ... s-a ars sau ne-a ars!”

Nici nu s-au comunicat rezultatele finale ale alegerilor locale, că s-a şi dat startul campaniei pentru alegerile generale. Şi nu oricum ci prin două şarje la baionetă, prima condusă de premierul Ponta, având în spate noua majoritate parlamentară, urmată de replica preşedintelui Băsescu, care nu mai are foarte multe de pierdut, incearcă să salveze ce se mai poate, merge pe ideea “ori la bal ori la spital” şi are ca sprijin binecunoscuta agresivitate nativă, limbajul de mahala şi guraliv – nesimţitele muhaiele – plăci de patefon stil Gelu Vişan.

Băsescu ne prezintă cât este de deştept şi uns cu toate alifiile, tragând, cu un zâmbet săgalnic şi complice, doctorii – profesori universitari de ureche şi indicâdu-le, cu tot ţărănismul de care este capabil, colţul clasei, unde să se aşeze în genunchi pe coji de nucă, pentru ca nu şi-au făcut suficient temele “Constituţia României” şi “Tratatul Uniunii Europene”, cel din urmă fiind scris de el nu de mână ci într-un vis erotic.

Ponta şi USL-ul, după ce au venit diplomatic cu argumente logice şi au obţin o declaraţie parlamentară de susţinere la care au achiesat, cu excepţia PD(minus)L-iştilor, toate formaţiunile politice, incep să se dezechilibreze. În loc să marşeze în continuare pe (poate cel mai puternic argument) faptul că 25 din 28” reprezentanţi in Consiliul European sunt premierii respectivelor state, îl scapă din lanţ pe dl. Şova, de la care se smulge informaţia conform careia Băsescu ar putea fi demis dacă nu respectă declaraţia parlamentului. A fost nevoie ca Ponta să intervină ulterior pentru a mai îndulci” situaţia.

Deşi mi-ar face o plăcere nebună să-l văd pe Băsescu suspendat şi ulterior demis, este oare strategic acum?

Clar nu. O acţiune de acest gen n-ar face decât să-i sufle-n pânze lui Băsescu. El ar profita de ocazie, devenind cât se poate de agresiv pentru a arăta haitei pd-iste, bulversate şi încă hămesite, că stăpânul s-a întors. Dealtfel primele semne se văd deja prin mârâielile hăitaşilor vişani. O suspendare l-ar ajuta să atragă de partea lor şi electoratul refugiat spre PP-DD, rămas în curând fără senzaţional” şi dependent de senzaţional” ca de adrenalină.

Victor trebuie bărbăteşte să-i accepte provocarea, să-l prindă de încheietură şi să-l împingă până acolo unde dedesubt jarul este mai puternic. Să nu-i fie teamă, vor fi destui care, pe de o parte la el or să sufle să-i răcoarească tălpile, iar sub Băsescu vor sufla, cu multă voioşie, în jar.

Trebuie să nu-l slăbească, să nu se-ncline şi, cu o ţinută şi discurs de gentilom, să-l ţină acolo până când trec şi alegerile generale. După acestea, parafrazând finalul unei celebre poezii a lui Coşbuc, Băsescu va mai putea doar să-ngâne: “Să-mi azvîrli, te rog, Victore, şi cea barcă, să pot pleca!”!

Şi Crin trebuie să aibă răbdare, altfel ... ne-am ars!