marți, 1 martie 2011

1 Martie

Cu drag pentru iubitele mele, Puiutzu si Piticutza, precum si pentru toate doamnele si domnisoarele ...

Primavara se lasa asteptata,
Da'n suflete-o imagine se arata


Si trimit eu pentru voi
Un trifoi cu patru foi



La multi ani si o primavara minunata!
Eddy

marți, 22 februarie 2011

Reacții pasionale stârnite de Alba - Neagra băsesciană

Pe vremuri am fost bolnav de forumită. Atunci am început sa observ ce reacții pasionale pot să stârnească diverse subiecte, mai mult sau mai puțin controversate,  nu doar la alți participanți ci și la suspinatul.
În multe cazuri rămân la părerea că aciditatea și incisivitatea unora erau în fapt răbufniri ale frustrărilor, care-și găsiseră un debușeu, asigurat de protecția anonimatului, pe internet. Pe câtiva dintre aceștia i-am cunoscut și în viața reală și s-au dovedit, de multe ori, niște interlocutori de excepție. Explicațiile nervilor revărsați pe internet se găseau în special în lipsa unor parteneri reali de dialog în comunitățile în care aceștia trăiesc. Astfel am ajuns să privesc totul cu alți ochi și să mă gândesc de două ori înainte de a mai sări "la gâtul" cuiva.
După un timp am hotărât să mă distanțez de acest mediu de comunicare, dar de ceva timp mi-am făcut un cont pe mult mediatizatul Facebook, unde până acum câteva săptămâni nu am fost foarte activ și nici nu am urmărit ce se-ntâmplă. Aici am avut surpriza să regăsesc destul de activi foști colegi din URR care au și creat un grup, ceea ce m-a determinat să urmăresc mai des ce apare pe acest site.
Ieri insă am avut neplăcuta surpriză să regăsesc același mod de "conversație" la un post care aduce în atenție un articol scris de CTP (https://www.facebook.com/claudiu.cristea/posts/112139038864128). Oameni pe care-i cunosc s-au rățoit uni la alți și recunosc că, cu greu, m-am abținut de la a interveni pe subiect. Asta deoarece m-am lămurit că, pe de o parte, nu are sens să incerci să-i convingi pe apărătorii lui băse - aceștia fiind încadrați în două categorii, una a celor care au interese adânci ce le aduc bani cu sacul și alta a acelora care se lasă înșelați de așa zis discursurile băsesciene anti-comuniste și anti-moguliste și încă mai cred în zâna măseluță - și, pe de altă parte, deoarece cunosc personal combatanți din ambele tabere. Cunoscandu-i pe uni dintre apărătorii lui băse îmi este greu să-i "lovesc" știind că fac parte din cea de-a doua categorie. Dacă ar face parte din prima categorie i-aș contracara fara ezitare.
Dar nu pot să nu mă întreb cum de pot uni să nu observe cât de ușor sare "stimabilul" președinte dintr-o extremă în alta, cum ce azi proclamă ALB mâine e NEGRU și viceversa. Asta strict în funcție de interesele personale și nicicum cumva de ale țării.
În același timp realizez ce aparat de dezinformare și intoxicare a reușit băse să strângă în jurul lui. Ce-i drept a avut în ceașcă un model pe care-l urmează și, ca orice învățăcel care se respectă, îl și depășește. Cu tristețe constat că suntem o nație care nu vrem să învățăm din istorie și cu greu ne vom dezbăra de fantasmele trecutului.
Prin 1992 un cunoscut stabilit în America, membru al Curții Constituționale americane, întrebat de mama mea de ce nu ne ajută să scăpam de comunistul Iliescu, a răspuns destul de sec, citez aproximativ:
"Noi nu putem să-l schimbam. Doar voi prin vot. Fiecare popor are conducătorii pe care si-i merită!"

joi, 27 ianuarie 2011

Dimineata in metrou

De ceva vreme testez zilnic mersul cu mijloacele de transport in comun. De pe vremuri tineam minte ca vedeam multi oameni zambitori sau cel putin cu fete luminoase si mult mai putini oameni incruntati.

La inceput socul mare a fost sa constat ca proportia s-a inversat zdrobitor. Cu timpul m-am obisnuit.

De dimineata metroul nu a fost foarte aglomerat, pot spune ca pentru 8.00 a fost chiar lejer. O femeie, as zice ca pana in 35 de ani, statea langa usa. Daca la N. Grigorescu a adoptat o pozite care sa nu stanjeneasca fluxul de persoane, desi nu a fost semnificativ, la Dristor 1, s-a asezat astfel incat sa trebuiasca sa fie ocolita.

O persoana ce gusta de ceva timp din pensie, in timp ce cobora, a indraznit politicos sa-i atraga atentia. Reactia a fost halucinanta:

“Ce vrei bai politrucule pensionar de armata. Mai taca-ti fleanca!”. Din instinct am vrut sa-i atrag atentia ca ea este in culpa. Dar m-a oprit nu atat faptul ca a continuat sa vocifereze singura, cat incrancenarea de pe fata ei. Se citeau efectele reducerilor de salarii, cresterii TVA-ului si a tuturor asa ziselor “masuri guvernamentale anti-criza”.

Si se mai citea ceva, mult mai trist. Identificarea vinovatilor intr-o anumita categorie sociala, respectiv a pensionarilor din armata.

Uite asa ne intoarcem la situatia din primii ani de dupa revolutie, cand marea masa era indemnata sa suprime “intelectualii vanzatori de tara”, cu singurul scop de a putea guvernantii si acolitii lor sa fure pe rupte si sa-si mascheze crasa incompetenta.

Iar pe fetele celor din jur am citit doar indiferenta.

M-am bucurat enorm doar la gandul ca, inca, la noi legislatia referitoare la cumpararea si portul de arma este foarte restrictiva.